Echilibrarea instalației de ventilație generală după montaj

Balansarea ventilației generale

Balansarea ventilației generale înseamnă reglarea instalației astfel încât debitele reale pe ramurile de introducere și evacuare să corespundă valorilor proiectate. Calitatea acestei operațiuni influențează confortul, protecția angajaților și stabilitatea procesului. Un ventilator ales corect nu poate compensa o rețea dezechilibrată: încăperile apropiate pot primi prea mult aer, iar cele îndepărtate pot rămâne insuficient ventilate.

Dezechilibrul se observă prin curenți de aer, mirosuri persistente, condens, uși care se deschid greu sau se mișcă singure și diferențe mari de temperatură. O depresiune excesivă poate aspira aer rece sau praf prin rosturi. O suprapresiune necontrolată poate împinge contaminanții către zone curate. De aceea, reglarea urmărește atât debitul la fiecare grilă, cât și direcția fluxului dintre încăperi.

Pregătirea instalației

Înainte de măsurători se verifică dacă instalația montată corespunde proiectului. Se inspectează ventilatoarele, filtrele, clapetele, conductele, grilele și elementele de reglaj. Se îndepărtează resturile de montaj, se confirmă sensul de rotație și se verifică accesul la toate punctele de ajustare. Filtrele trebuie să fie în starea normală de funcționare; un filtru colmatat poate schimba rezultatele după înlocuire.

Se notează turația ventilatorului, poziția clapetelor, temperatura și modul de lucru al captărilor locale. Orice echipament oprit trebuie menționat. Măsurătorile efectuate într-un regim întâmplător nu descriu comportamentul real al sistemului. În clădirile mari, reglarea se desfășoară de la conductele principale către terminale, pe etape controlate.

Reglarea debitelor

Se măsoară mai întâi debitul total și apoi se verifică ramurile cele mai îndepărtate. Reglarea se face de regulă de la punctele îndepărtate către cele apropiate. Dacă sunt închise doar grilele apropiate de ventilator, ramurile de la capăt pot rămâne subalimentate, iar rezistența totală a rețelei poate crește. După fiecare modificare se repetă măsurătorile pe ramurile influențate.

Pentru verificare se folosesc anemometre, balometre, tuburi Pitot și manometre diferențiale. Instrumentul se alege în funcție de tipul terminalului și de viteza aerului. La fiecare punct se execută mai multe citiri, evitând zonele cu turbulențe puternice. Debitul se calculează după viteza medie, suprafața efectivă și factorul de corecție al aparatului. Valorile se consemnează împreună cu data și regimul de funcționare.

Introducere, evacuare și transfer

Ventilația generală trebuie să mențină raportul proiectat între aerul introdus și cel evacuat. În zonele cu poluanți se urmărește de obicei o depresiune controlată față de încăperile curate. În birouri și spații auxiliare poate fi necesar un alt raport, stabilit în proiect. Grilele de transfer, rosturile de sub uși și canalele dintre încăperi trebuie să poată transporta debitul calculat fără zgomot excesiv.

Pe lângă debitele absolute, se măsoară diferențele de presiune dintre spațiile adiacente. Dacă o ușă se deschide greu, cauza poate fi o presiune prea mare sau o secțiune insuficientă pentru transfer. Creșterea turației ventilatorului fără identificarea cauzei nu rezolvă problema și poate amplifica zgomotul, curenții și consumul electric.

Greșeli frecvente

• Reglarea se face fără verificarea filtrelor și a clapetelor.
• Măsurătorile sunt realizate înainte de finalizarea tuturor traseelor.
• Ramurile apropiate sunt strangulate fără controlul celor îndepărtate.
• Nu se ține cont de captările locale, uși industriale și porți.
• Pozițiile finale ale clapetelor nu sunt notate într-un proces-verbal.

Pentru obiective complexe este utilă o balansare profesională a ventilației, cu măsurători pe toate ramurile. După reglare se verifică instalația industrială de ventilație generală în regim normal și se predă personalului schema pozițiilor de reglaj. Documentarea simplifică intervențiile după schimbarea filtrelor sau repararea ventilatorului.

Balansarea trebuie repetată după modificarea conductelor, instalarea unor utilaje noi, schimbarea compartimentării sau creșterea rezistenței filtrelor. Un control periodic menține distribuția uniformă a aerului și confirmă că valorile reale din hală rămân apropiate de cele prevăzute în proiect.