Ventilația în școli

Spațiile din școală au o destinație specifică. Sălile de sport, cantina, bucătăria, zonele sanitare, sălile de festivități, atelierele de lucru și cabinetele specializate necesită condiții speciale de ventilare.

Ventilația școlii trebuie să asigure aportul de aer curat și pregătit în volumul necesar, precum și eliminarea aerului uzat. Stagnarea aerului în sălile de clasă favorizează dezvoltarea microorganismelor, ceea ce duce la îmbolnăvirea copiilor și absenteism școlar. Umiditatea ridicată provoacă apariția mucegaiului, reprezentând o amenințare directă pentru sănătatea copiilor.

Compania noastră oferă abordări și soluții noi. Sistemele de ventilație proiectate de inginerii noștri respectă cerințele sanitare și igienice pentru instituțiile de învățământ.

Cerințe și norme de ventilație pentru școli

La efectuarea calculelor și elaborarea proiectului, trebuie luați în considerare mai mulți factori care influențează starea de bine și eficiența elevilor și a cadrelor didactice.

• Volumul și viteza de mișcare a maselor de aer.
• Asigurarea unor parametri optimi de temperatură și umiditate.
• Nivelul de zgomot produs de echipamentele utilizate.
• Respectarea normelor stabilite privind schimbul de aer.

Aceste norme trebuie respectate cu strictețe; altfel, proiectul nu va fi aprobat și va necesita revizuire, ceea ce implică costuri suplimentare de timp și bani.

Ventilația trebuie să asigure schimbul de aer recomandat pentru fiecare persoană:

• Pentru săli de clasă și auditorii – 20 m³/h.
• În zonele cu activitate intensă (săli de sport, ateliere de lucru) – 80 m³/h.
• În cantinele elevilor – 20 m³/h.

Pentru bucătării, se recomandă un schimb de aer de patru ori pe oră, cu predominanța evacuării. În zonele sanitare și toalete, echipamentele trebuie să asigure un schimb de aer de zece ori pe oră, calculat în funcție de suprafața încăperilor.

Umiditatea relativă trebuie să fie între 40% și 60%, iar temperatura aerului între 16°C și 22°C, iar pentru vestiarele copiilor – 24°C.

Parametrii de temperatură și umiditate sunt monitorizați prin senzori, iar valorile optime sunt menținute prin instalarea încălzitoarelor sau răcitoarelor în sistemul de ventilație. Pe timp de iarnă, încălzirea este asigurată prin sistemul de încălzire centrală, iar umiditatea optimă este reglată cu ajutorul dezumidificatoarelor instalate pe canalul de admisie.

Nivelul maxim admis al zgomotului produs de echipamente este de 110 dB, dar se recomandă reducerea acestuia prin scăderea vitezei aerului în conducte, utilizarea amortizoarelor de sunet și a carcaselor fonoizolante pentru dispozitivele de putere.

Sistemele automatizate trebuie să fie echipate astfel încât să oprească ventilația în caz de pericol de incendiu (fum sau creștere critică a temperaturii). Fără aceste echipamente de siguranță, utilizarea sistemului de ventilație este interzisă.

Tipuri de sisteme de ventilație

Schimbul de aer poate fi natural sau forțat. În mediul școlar, acestea sunt rar utilizate separat, cel mai mare efect fiind obținut prin combinarea celor două tipuri de sisteme.

Schema naturală

Ventilația naturală, ca schemă principală, se întâlnește doar în clădiri mai vechi sau în unități de învățământ mici, cu mai puțin de 200 de elevi. Un astfel de sistem nu poate asigura un schimb complet de aer și nici un flux direcționat de aer dinspre clasă către coridor. Bucătăriile pot fi echipate cu unități de extracție autonome, o soluție care poate ameliora situația.

Acest sistem are un singur avantaj – costuri reduse de instalare și operare.

Însă dezavantajele sunt numeroase:

• Imposibilitatea de a curăța și pregăti aerul de admisie.
• Sistemul creează un schimb de aer slab și incontrolabil.
• Menținerea temperaturii depinde exclusiv de încălzirea centralizată, iar climatizarea lipsește complet.

Ventilația forțată în școli presupune utilizarea echipamentelor mecanice care direcționează aerul în volumele necesare și în direcțiile potrivite. Aceste sisteme permit menținerea unui microclimat cu parametrii doriți. Schimbul forțat de aer poate fi realizat prin mai multe scheme:

1. Evacuare cu aport natural de aer.
   Aerul este extras din încăperi prin grile sau difuzoare, utilizând ventilatoare de evacuare, și este condus în afara clădirii prin conducte de aer. Puterea fluxului este reglată prin viteza motorului, iar în scheme mai simple, prin clapete. Aerul proaspăt pătrunde prin uși, ferestre echipate cu supape de admisie și alte neetanșeități. Dezavantajul acestui sistem este imposibilitatea pregătirii prealabile a aerului de admisie.

2. Ventilație de admisie cu evacuare prin canale de aer.
   O unitate de admisie introduce aer curat în săli de clasă, săli de festivități etc., iar evacuarea are loc prin neetanșeități naturale, canale de aer dedicate și dispozitive de evacuare din „zonele murdare” (bucătărie, toalete). Acest sistem creează o circulație corect direcționată a aerului.

3. Ventilație combinată admisie-evacuare.
   Această schemă include ambele sisteme și asigură menținerea microclimatului optim în fiecare încăpere. Parametrii și funcționarea echipamentului sunt gestionate automat.

Particularitățile schimbului de aer în alte încăperi

În școli, aerul se contaminează intens, iar un schimb de aer eficient poate reduce riscul răspândirii elementelor nocive și neplăcute în întreaga clădire și sălile de clasă. Încăperile vizate includ: sala de sport, bucătăria, cantina, grupurile sanitare și laboratoarele de studiu.

• Zona de preparare a alimentelor trebuie dotată cu un sistem de ventilație combinat (admisie-evacuare) autonom. Conducta de evacuare se montează pe acoperiș și este echipată cu un filtru.
• Laboratoarele fizice și chimice reprezintă un risc crescut, astfel încât toate experimentele cu materiale active trebuie efectuate în hote speciale dotate cu sisteme autonome de evacuare puternice.
• Pentru sala de sport se recomandă instalații monobloc. Puterea acestora variază într-un interval larg, echipamentul fiind ales în funcție de suprafața sălii și intensitatea activităților. Pe ferestre pot fi instalate suplimentar supape de admisie a aerului.
• Grupurile sanitare sunt dotate cu dispozitive de evacuare. Capacitatea de evacuare trebuie să fie superioară admisiei, asigurând astfel o circulație unidirecțională a aerului. Sistemul de ventilație al grupurilor sanitare nu trebuie să fie conectat cu cel general.

Proiectarea ventilației în școală

Instituțiile de învățământ sunt obiecte specifice, de aceea proiectarea ventilației se realizează conform legislației în vigoare.